fleetingray
Admin
Data inscrierii: 08/Feb/2008
Mesaje: 10
Localitate: in my world...
|
 Trimis: 08/02/2008 11:16 Titlul subiectului: Poezii si numai poezii |
 |
|
In acest topicul, dupa cum spune si numele, vom posta poezii si numai poezii, cu conditia sa fie facute de voi ;))
Ea
A fost o data, nu demult, un inger pe pamant
Cu aripi de matase ce fosneau in vant.
Rochia-i era invaluita in roua diminetii
Si aucea cu ea parfumul vietii.
Cu fosnete de brad, cu zambetul pe fata,
Aceasta cobora din ceruri in zori de dimineata.
S-aduca roua, ca-n orisicare zi,
Dar cand se uita, pe el il intalni...
De atunci ei se vedeau in fiecare seara,
Sub lumina stravezie a lunii de afara
Tousi ceva le tulbura pacea, armonia
Le aduse tristetea si urgia.
O fata simpla, inalta si bruneta
Cu ochi stralucitori si chiar putin cocheta,
Privea din umbra, arzabd de gelozie
Aceasta-n locul ingerului vrand sa fie.
Sa scape de el ori ea aceasta se gandi,
Si nu gasea raspunsul, si-l cauta mereu.
Intr-un final isi zise: De nu este al meu, nu e al nimanui,
Si-l otravi...
Cand afla vestea, ingerul fugi
Si pierdu mormantul fostului ei iubit.
Atunci deznadajdui
Din alb in întunecat deveni...
Peste un timp dori sa vada crucea lui,
Dar se pierdu , nu mai gasi mormantul.
Si disperand mai tare ca oricand, dorind sa il gaseasca
Pleca in lume, sperand sa il gaseasca.
Daca vreodata un strigat in noapte,
Va va speria transformanduse-n soapte.
Un gand inghetat cand treci prin cimitir,
O lumina cuprinsa de zefir...
O lacrima moarta, un zambet inert,
Un lucru in aer extrem de incert.
O floare ce cade din neant,
Totul ti se pare inghetat...
De vei simti pe cineva langa tine,
Ce te va face sa nu te simti bine,
Un obiect spart, un vis cazut,
Sigur e ea in cautarea mormantului pierdut...
Tacere
Totul e rosiatic in zori de dimineata,
Natura s-a ntrezit din nou la viata.
Spre seara insa norii se aduna,
Tacerea mormantala prevesteste o furtuna.
Se-ntrezaresc prin intuneric cristale de lumina
Si tunete te sperie, si picuri cad suvoi.
Dupa o vreme insa furtuna inceteaza,
Si luna plina apare printre noi.
E-atata calm de gheata, atata inertie,
Si-i liniste profunda, si-atata apa vie.
Doar un strop, atat se mai aude-n noapte,
Ecoul transformandu-l in enigmatice soapte...
_________________
 |
|
FAQ
Cautare
Membri
Grupuri
Inregistrare
Profil
Mesaje private
Autentificare
